Proxmox
Pe lângă soluțiile consacrate de virtualizare ca: VMware, VirtualBox aceasta din urmă fiind și Open Source, există o soluție bazată pe kernelul Linux.
Soluția KVM (Kernel-based Virtual Machine) ce poate fi tradus ca Mașina Virtuală bazata pe Kernel, este o soluție completă de virtualizare pentru Linux ce se bazeaza pe un modul principal kvm.ko și un modul ce depinde de tipul de microprocesor, kvm-intel.ko pentru procesoare Intel și kvm-amd.ko pentru procesoare AMD.
Folosind KVM, se pot rula mai multe mașini virtuale care rulează imagini Linux sau Windows. Fiecare mașină virtuală are hardware virtualizat: o placă de rețea, disc, placă video etc.
KVM este o tehnologie de virtualizare open source care schimbă nucleul Linux într-un hipervizor care poate fi utilizat pentru virtualizare și este o alternativă la tehnologiile de virtualizare proprietare, cum ar fi cele oferite de VMware.
În acest scop cei de la Proxmox au realizat o distribuție, bazată pe Debian, ce oferă o soluție de virtualizare de tip cloud numită Proxmox VE.
Instalare Proxmox VE
În vederea instalării avem pe o mașină reală va trebui ca microprocesorul să ofere posibilități de virtualizare iar acest lucru sa fie activat din BIOS.
După descărcarea imaginii și realizarea unui stick USB cu această imagine se va trece la instalarea distribuției.
În cele ce urmează capturile de ecran au fost preluate din mașina virtuală creată special pentru instalarea proxmox, dar pașii sunt aceeași ca și la o mașină reală.
Astfel în urma pornirii calculatorului și folosind secvența de boot a stick-ului creat, vom fi întâmpinați de următorul ecran:
_-_noVNC.png)
Alegem prima optiune din bootloader în vederea instalării.
În cazul în care suntem întâmpinați cu un avertisment ca cel de mai jos, va trebui să verifcăm dacă în BIOS am activat posibilitatea virtualizării sau dacă microprocesorul nostru are asemenea capabilități:
_-_noVNC(1).png)
După activarea din BIOS a opțiunilor privitoare de virtualizare (depinde de la BIOS la BIOS) și rularea pașilor anteriori vom fi întâmpinați de ecranul în care va trebui să fim de acord cu termenii de licență în vederea continuării:
_-_noVNC(2).png)
În urma acceptării condițiilor de licență va trebui să alegem harddisc-ul pe care dorim să aibă loc instalarea:
_-_noVNC(3).png)
Din butonul Options putem face unel modificări privitoare la tipul sistemului de fișiere folosit, cât din disk vom aloca sistemului si nodurilor aferente imaginilor mașinilor virtuale:
Pentru ușurință, mai ales dacă este primul contact cu sistemul de operare Linux, lăsăm opțiunile implicite.
_-_noVNC(4).png)
_-_noVNC(5).png)
Apăsăm butonul Next pentru a trece în ecranul următor unde va trebui să introducem/alegem țara, zona de timp și layout tastaturii:
_-_noVNC(6).png)
În ecranul următor va trebui să introducem parola utilizatorului root (administratorul sistemului) și să alegem emailul la care se va transmite informații importante. Va trebui introdus un email real:
_-_noVNC(7).png)
Apăsăm Next iar în ecranul următor va trebui să introducem informații legate de identificarea în rețea ca: numele mașinii, adresa mașinii, masca de rețea, poarta de ieșire și adresa serverului pentru nume (încerc să adaptez traducerea cu termeni cât mai apropiați de limba română). În cazul în care în rețea avem un server DHCP câmpurile vor fi populate automat cu informațiile preluate de la server privind identificarea în rețea:
_-_noVNC(9).png)
După apăsarea butonului Next se va deschide fereastra în care vom fi informați cu o recapitulare a celor realizate anterior:
_-_noVNC(10).png)
Dacă suntem de acord, cu cele prezentate, vom apăsa butonul Install și ca urmare va începe procesul de instalare prin transferul de pachete a sistemului de pe stick-ul USB și realizarea configurării sistemului în concordanță cu alegerile noastre anterioare:
_-_noVNC(11).png)
După terminarea transferului și configurărilor se deschide fereastra ce ne va anunța de finalizarea instalării și de adresa respectiv portul la care ne putem conecta cu ajutorul unui browser la mediul ce conține serverul de configurare a mașinilor virtuale, clusterelor, spațiilor de stocare, etc:
_-_noVNC(12).png)
Apăsam butonul Reboot în vederea părăsirii mediului de instalare a repornirii mașinii și vom fi întâmpinați de managerul de boot al mașinii noastre:
_-_noVNC(13).png)
După alegerea primei opțiunii sau pornirea automată sistemul se încarcă iar la final consola ne va informa cu adresa la care putem accesa mediul de virtualizare Proxmox. Se poate accesa și din același calculator dar va trebui să instalăm serverul X.Org, un desktop, un manager de ferestre și un browser (de preferat Firefox):
_-_noVNC(14).png)
Cu ajutorul altui calculator, din cadrul rețelei noastre, ne vom loga la adresa indicată, în acest caz https://192.168.1.91:8006
Vom fi întâmpinați de o fereastră de logare la care vom folosi la User name utilizatorul root și parola aleasă de noi la instalare, ca în imaginea de mai jos:
După logarea cu succes vom fi întâmpinați de o fereastră prin care ni se aduce aminte că nu dispunem de o subscripție validă. Apăsăm butonul OK deoarece acest lucru nu împiedică funcționarea sistemului:
.png)
Mediul de configurare este prezentat în imaginea de mai jos:
.png)
În fereastra din stânga avem nodul pve în care sunt definite două medii de stocare local în care sunt încărcate imaginile sistemelor de operare folosite la instalare (imaginile iso) și local-lvm în care sunt ținute discurile virtuale ale mașinilor noastre virtuale:
.png)
Mașinile virtuale vor fi create tot în cadrul acestui nod, iar numerotarea lor începe de la 100:
.png)